PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

Legea nr. 36/1995, a notarilor publici şi a activităţii notarială, republicată în Monitorul Oficial nr.
72 din 4 februarie 2013

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale



Art. 1

Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.

Art. 2

Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi.

Art. 3

(1) Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome.
(2) Pe teritoriul României funcţia de notar public se organizează şi se exercită numai în condiţiile prezentei legi, în cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumită în continuare Uniunea, şi al Camerelor Notarilor Publici, denumite în continuare Camere.
(3) Funcţia de notar public se exercită numai de către notarii publici membri ai Uniunii, organizaţi în cadrul Camerelor.
(4) În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, notarul public este protejat de lege.
(5) Constituirea şi funcţionarea de forme de organizare a profesiei de notar public, altele decât Uniunea şi Camerele, sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare a oricăror altor forme de organizare sunt nule de drept.

Art. 4

(1) Notarul public îşi exercită funcţia într-un birou notarial. Formele de exercitare a funcţiei de
notar public sunt:
a) birou individual;
b) societate profesională.
(2) În cadrul biroului individual îşi exercită funcţia un notar public, angajaţi cu studii superioare şi personal auxiliar.
(3) Societatea profesională se constituie din 2 sau mai mulţi notari publici asociaţi. În cadrul societăţii profesionale, notarii publici asociaţi pot angaja personal cu studii superioare şi personal auxiliar.
(4) Notarii publici asociaţi într-o societate profesională îşi exercită personal funcţia şi răspund
individual pentru activitatea lor.
 
(5) Notarul public nu îşi poate exercita funcţia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare
a acesteia.

Art. 5

(1) Formele de exercitare a profesiei de notar public vor fi individualizate prin denumire, după cum urmează:
a) în cazul biroului individual – numele notarului public titular, urmat de sintagma „birou individual notarial“ sau denumirea biroului;
b) în cazul societăţii profesionale – numele notarilor publici asociaţi sau denumirea societăţii profesionale, în ambele cazuri urmate de sintagma „societate profesională notarială“.
(2) Denumirile prevăzute la alin. (1) vor figura pe însemnele exterioare ale birourilor individuale sau ale societăţilor profesionale, în condiţiile stabilite de statutul profesiei.
(3) Prin contractul de asociere, notarii publici pot conveni ca denumirea societăţii profesionale să rămână nemodificată, în cazul decesului sau al ieşirii din asociere a unuia dintre asociaţi.

Art. 6

(1) Notarul public este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una dintre formele de exercitare a funcţiei prevăzute de lege.
(2) Cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei, o formă de exercitare a funcţiei de notar public se poate transforma în alta fără a intra în lichidare.

Art. 7

Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă şi, după caz, forţa executorie prevăzute de lege.

Art. 8

Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.

Art. 9

(1) Notarii publici şi instituţiile prevăzute la art. 8 care desfăşoară activitate notarială au obligaţia să verifice, în scopul prevenirii litigiilor, ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă
clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele.
(2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza
întocmirea lui.

Art. 10

Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
 
(1) Notarul public îşi desfăşoară activitatea la sediul biroului notarial în care funcţionează. Pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale, notarul public se poate deplasa şi în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripţiei teritoriale a judecătoriei în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor publici numiţi în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.


CAPITOLUL II
Competenţa notarilor publici



Art. 12

Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale: a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor; b) autentificarea înscrisurilor;
c) procedura succesorală notarială;
d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;
f) darea de dată certă înscrisurilor;
g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spaţiului şi utilităţilor de care dispune biroul notarial;
h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
l) activităţi fiduciare, în condiţiile legii;
m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
n) înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;
o) certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
p) procedura divorţului, în condiţiile legii;
q) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;
r) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.

Art. 13

Notarii publici pot da şi alte consultaţii juridice în materie notarială decât cele privind conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.
 
Notarul public poate desfăşura, în condiţiile legii, activităţi de agent al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, precum şi alte activităţi decât cele prevăzute de prezenta lege, date în competenţa sa.

Art. 15

În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
c) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
d) eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau completarea
omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află originalul actelor notariale;
e) procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima locuinţă comună a soţilor;
f) procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale notariale ale Uniunii se îndeplineşte de notarul public competent, în condiţiile legii, să efectueze procedura succesorală;
g) orice alte situaţii prevăzute de lege.

Art. 16

(1) Conflictele de competenţă între notarii publici din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se soluţionează de către Colegiul director al Camerei, la sesizarea notarului public sau a părţii interesate.
(2) Conflictele de competenţă dintre notarii publici din circumscripţia unor curţi de apel diferite se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(3) Decizia Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public cel din urmă sesizat. Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Art. 17

Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici îndeplinesc, la cererea părţilor, legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.
 
(1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor internaţionale.
(2) La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale:
a) redactarea de înscrisuri, la solicitarea părţilor, în vederea îndeplinirii uneia dintre procedurile notariale prevăzute de lege în competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare;
b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau translativ de proprietate şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului matrimonial;
c) legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
e) certificarea unor fapte;
f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;
g) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare.
(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii căsătoriei şi procedura succesorală.
(4) Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.
(5) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,
precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza
de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.


CAPITOLUL III
Organizarea activităţii notarilor publici


SECŢIUNEA 1
Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societăţii
profesionale notariale


Art. 19

(1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi în partidă simplă sau comună, după caz, conform avizului Colegiului director al Camerei, angajaţi cu studii superioare şi personal auxiliar.
(2) Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou notarial individual.
 
(3) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia au sediul notarii publici. Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. Condiţiile şi procedura privind asocierea, respectiv încetarea asocierii notarilor publici se stabilesc prin regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi.
(4) Asocierea, respectiv încetarea asocierii produce efecte de la data înregistrării acesteia în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici, denumit în continuare RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei.

Art. 20

(1) Notarul public îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate, prin concurs organizat de către Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pe posturile destinate schimbărilor de sedii.
(2) Concursul de schimbări de sedii prevăzut la alin. (1) constă într-o probă practică scrisă. Nota minimă de promovare este 8,00.
(3) Ocuparea posturilor de către candidaţii admişi se face potrivit opţiunii exprimate în cererea
de înscriere la concurs, în ordinea mediilor obţinute şi în limita posturilor prevăzute în ordinul de actualizare menţionat la art. 21 alin. (3) lit. d).
(4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate se poate realiza prin încetarea calităţii notarului public titular şi preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat.
(5) În cazul în care în societatea profesională funcţionează mai mult de 2 notari publici asociaţi, care nu sunt numiţi în localitatea respectivă, locul vacantat în condiţiile alin. (4) se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular, dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat unul dintre notarii asociaţi, locul vacantat se ocupă prin concurs organizat în condiţiile prezentei legi.
(6) La stabilirea posturilor destinate schimbărilor de sedii, Colegiile directoare ale Camerelor vor ţine seama atât de criteriile prevăzute la art. 21 alin. (4), cât şi de locurile devenite vacante ca urmare a încetării calităţii unor notari publici.
(7) Notarul public îşi poate schimba temporar sediul, prin asociere, dintr-o localitate în altă localitate, cu respectarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1)–(3).
(8) Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sedii
se stabileşte potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii.
(9) Schimbarea sediului biroului se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
(10) Schimbarea temporară a sediului biroului notarial prevăzută la alin. (7) se dispune prin ordin al ministrului justiţiei sau, după caz, prin decizie a Colegiului director al Camerei.
(11) Procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sediu se stabileşte prin regulament, aprobat de Consiliul Uniunii.


SECŢIUNEA a 2-a
Actualizarea numărului de notari publici
 


Art. 21

(1) La actualizarea numărului de notari publici se va avea în vedere ca în circumscripţia unei judecătorii să îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici.
(2) Numărul posturilor de notar public se actualizează, de regulă anual, de către ministrul justiţiei. Actualizarea se face la propunerea Consiliului Uniunii.
(3) Ministrul justiţiei va proceda, în primul trimestru al fiecărui an, pe baza propunerilor Consiliului Uniunii, la emiterea ordinelor de actualizare, în mod distinct, pentru fiecare categorie de posturi care se actualizează, astfel:
a) posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) posturi destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat;
c) posturi destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică şi care vor promova concursul de dobândire a calităţii de notar public;
d) posturi destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale.
(4) La formularea propunerii de actualizare, Consiliul Uniunii va ţine seama de:
a) propunerile Camerelor;
b) numărul notarilor publici în funcţie;
c) numărul notarilor stagiari care urmează să susţină examenul de definitivat;
d) cererile judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care urmează să fie numiţi notar
public cu scutire de examen;
e) cerinţele rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor;
f) volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de către public;
g) media anuală a onorariilor încasate de birourile notariale, pe localităţi.
(5) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute la alin. (4) lit. b)–g).


SECŢIUNEA a 3-a
Dobândirea calităţii de notar public


Art. 22

Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetăţean al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul sau reşedinţa în România;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept;
d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni;
e) se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut;
f) cunoaşte limba română;
g) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei;
 
h) a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi a promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de specialitate juridică şi a promovat concursul de admitere în funcţia de notar public.

Art. 23

(1) Pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)–g) şi să promoveze examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, organizat de Colegiul director al Camerei în care s-a înscris pentru examen sau concurs.
(2) Colegiile directoare ale Camerelor organizează anual şi simultan, într-o zi lucrătoare, la o dată stabilită de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar.
(3) Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu caracter teoretic, şi o probă orală, din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Media minimă de promovare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probă. Candidaţii declaraţi admişi vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Colegiul director al Camerei.

Art. 24

(1) După promovarea examenului sau concursului prevăzut la art. 23, notarul stagiar urmează timp de 2 ani cursurile de pregătire teoretică şi practică organizate de Institutul Notarial Român.
(2) Pe perioada desfăşurării stagiului, notarul stagiar suportă cheltuielile de pregătire stabilite de către Institutul Notarial Român. Nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor de pregătire atrage încetarea calităţii de notar stagiar. Structura pregătirii şi condiţiile aplicării sancţiunii prevăzute în prezentul alineat, precum şi procedura desfăşurării stagiului se stabilesc prin regulament aprobat de către Consiliul Uniunii.
(3) Pregătirea teoretică se desfăşoară prin frecventarea cursurilor organizate de Institutul Notarial
Român. Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, desemnat de către
Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul notarului public coordonator.
(4) Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o vechime de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie profesională.
(5) După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să participe şi să promoveze
examenul de definitivat organizat de Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR.
(6) Examenul de definitivat constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probă.
(7) După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel mult
două sesiuni ale examenului de definitivat.
(8) Respingerea sau, după caz, lipsa nejustificată a notarului stagiar la două examene de
definitivat consecutive atrage încetarea calităţii de notar stagiar.
(9) Comisia de examinare pentru examenul de definitivat este constituită din următorii membri: un membru al Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele comisiei, un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul superior de specialitate şi
 
2 notari publici cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului.
(10) În funcţie de numărul candidaţilor, Consiliul Uniunii, la propunerea INR, poate hotărî suplimentarea numărului comisiilor de examinare cu componenţa celei prevăzute la alin. (9), cu excepţia preşedintelui, care este unic.
(11) Dispoziţiile alin. (9) şi (10) se aplică în mod corespunzător şi pentru constituirea comisiei de
soluţionare a contestaţiilor.
(12) Rezultatele examenului de definitivat se validează de către Consiliul Uniunii, la propunerea preşedintelui comisiei de examinare.
(13) Examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se susţine în limba română şi se organizează de către Colegiile directoare ale Camerelor, conform condiţiilor şi procedurii prevăzute prin regulament aprobat de Consiliul Uniunii.
(14) Examenul de definitivat şi concursul de dobândire a calităţii de notar public se desfăşoară la Bucureşti, iar examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se desfăşoară în localitatea în care îşi are sediul principal fiecare Cameră.
(15) Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.

Art. 25

În termen de 15 zile de la validarea rezultatelor, candidaţii care au promovat examenul de definitivat îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor obţinute, pe locurile din cadrul Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut la art.
21 alin. (3) lit. b).

Art. 26

După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 27

(1) Poate dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)–g), are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi promovează concursul de admitere în funcţia de notar public organizat de INR.
(2) Persoanele care doresc să dobândească calitatea de notar public, în condiţiile alin. (1), trebuie să se înscrie la Camera în circumscripţia căreia doresc să-şi desfăşoare activitatea, pentru ocuparea unui post propus de respectiva Cameră şi cuprins în ordinul de actualizare emis de ministrul justiţiei.
(3) INR organizează concursul de admitere la nivel naţional pentru persoanele înscrise din toate Camerele, la o dată unică stabilită de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a concursului.
(4) Comisia de examinare şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor pentru concursul de
admitere se constituie potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (9)–(11).
 
(5) Concursul de admitere constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 8,00, cu condiţia ca la fiecare probă din concurs să obţină cel puţin nota 7,00.
(6) Preşedintele concursului înaintează, spre validare, Consiliului Uniunii, rezultatele concursului
de admitere.

Art. 28

Concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică se organizează de către INR, la solicitarea Consiliului Uniunii, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată la 2 ani.

Art. 29

În termen de 15 zile de la data validării rezultatelor, candidaţii care au promovat concursul de admitere îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care s-au înscris la concurs şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut la art. 21 alin. (3) lit. c).

Art. 30

După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 31

După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această calitate în condiţiile art. 27 au obligaţia de a urma cursuri privind pregătirea practică pentru desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.

Art. 32

Dobândeşte, la cerere, fără examen, calitatea de notar public în localitatea menţionată în cererea de numire personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor cu vechime de cel puţin 15 ani numai în cadrul direcţiei de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei.

Art. 33

(1) Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public, şi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea de numire se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirării mandatului sau eliberării din funcţie, din motive neimputabile.
(2) Pentru a fi avute în vedere la emiterea ordinului de actualizare, cererile de numire se depun până la data de 31 martie a fiecărui an, la Ministerul Justiţiei. Solicitantul va preciza în cererea de numire Camera în a cărei circumscripţie doreşte să îşi exercite activitatea. Cererile depuse
după această dată vor fi soluţionate în anul următor. Sub sancţiunea respingerii cererii de numire, solicitantul va depune odată cu cererea dovezile din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile art.
22 lit. a)–g), precum şi o declaraţie pe propria răspundere, încheiată în formă autentică, din care
 
să rezulte că nu a revenit pe funcţia de magistrat deţinută anterior sau pe o altă funcţie de judecător ori procuror şi nu a optat pentru intrarea în avocatură.
(3) Ministerul Justiţiei va transmite Consiliului Uniunii, în 30 de zile de la expirarea termenului
prevăzut la alin. (2), cererile judecătorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute mai sus.

Art. 34

(1) În funcţie de cererile comunicate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor pentru care judecătorii şi-au exprimat opţiunea să propună un număr de locuri corespunzător cu opţiunile formulate. La formularea propunerilor, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute de prezenta lege pentru actualizarea numărului de posturi.
(2) Pe baza propunerilor primite de la Camere, Consiliul Uniunii formulează propunerile de posturi destinate a fi ocupate de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le supune aprobării ministrului justiţiei.
(3) După emiterea ordinului de actualizare a posturilor destinate a fi ocupate de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei va emite ordinele de numire în funcţia de notar public a solicitanţilor care îndeplinesc condiţiile de mai sus.
(4) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi pentru acelaşi post, aceştia vor fi departajaţi după
criteriile stabilite în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 35

După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această calitate în condiţiile art. 33 au obligaţia de a urma cursuri de pregătire practică pentru desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR
pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.


SECŢIUNEA a 4-a
Numirea în funcţia de notar public


Art. 36

(1) Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 22.
(2) În ordinul de numire în funcţie se menţionează circumscripţia judecătoriei şi localitatea în
care este numit notarul public.

Art. 37

După împlinirea vârstei de 75 de ani, notarul public îşi poate exercita funcţia numai dacă prezintă anual un certificat medical privind îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 22 lit. g).

Art. 38

Exercitarea fără drept a funcţiei de notar public constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit
legii penale.

Art. 39
 
(1) După emiterea ordinului de numire în funcţie în condiţiile art. 36, notarul public va depune jurământul.
(2) Jurământul va fi depus, într-un cadru solemn, de către notarul public în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
(3) Jurământul are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc
cu onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“
(4) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a
notarului public.
(5) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă şi
onoare.

Art. 40

(1) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să îşi înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.
(2) Notarul public care după numire îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională este obligat să îşi obţină licenţa de funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrarea sediului biroului notarial individual, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.
(3) Licenţa de funcţionare constă în atestarea îndeplinirii formalităţilor pentru începerea şi desfăşurarea activităţii, prevăzute prin regulament.
(4) Certificatul de înregistrare în RNENP conferă notarului public dreptul de a desfăşura efectiv
activitatea.
(5) Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2), urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a calităţii de notar public, întrerupe curgerea termenului.
(6) Pentru cazuri temeinic justificate, confirmate de Colegiul director al Camerei, termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi prelungite prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
(7) Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) şi (2) privind înregistrarea în RNENP atrage suspendarea de drept a calităţii de notar public, începând cu data expirării termenului de înregistrare.
(8) Notarul public care este înregistrat în RNENP, iar în modul său de funcţionare şi exercitare a activităţii a intervenit o modificare are obligaţia ca, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului ministrului justiţiei de schimbare a sediului biroului în circumscripţia altei judecătorii, de încetare a suspendării calităţii, respectiv de la emiterea ordinului ministrului justiţiei ori, după caz, a deciziei Colegiului director al Camerei de asociere sau de încetare a asocierii, să solicite
 
înregistrarea în RNENP, în mod corespunzător, a modificării intervenite în desfăşurarea activităţii.
(9) Înregistrarea în RNENP a unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare din funcţia de notar public, întrerupe termenul.
(10) Pentru cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (8) poate fi prelungit, prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
(11) Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (8) privind înregistrarea în RNENP atrage
suspendarea de drept a notarului public din exerciţiul funcţiei.
(12) Camera în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia a fost numit şi, după caz, Camera în care notarul public îşi desfăşura activitatea la data încetării sau suspendării calităţii au obligaţia înregistrării modificării intervenite în desfăşurarea activităţii notarului public în RNENP, în termen de două luni de la emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare sau de suspendare a calităţii de notar public.
(13) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), notarul public îşi începe activitatea numai după înregistrarea în RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public până la acordarea unei noi licenţe de funcţionare.
(14) În situaţiile prevăzute la alin. (8), notarul public îşi începe activitatea numai după înregistrarea în RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public până la acordarea unei noi licenţe de funcţionare.
(15) Procedura înregistrării în RNENP, precum şi procedura acordării sau, după caz, retragerii licenţei de funcţionare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

 


SECŢIUNEA a 5-a
Încetarea şi suspendarea din funcţia de notar public


Art. 41

(1) Calitatea de notar public încetează:
a) prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
b) în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c) în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 6 luni;
d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e) în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului exercitat în condiţiile
prezentei legi;
f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)–g);
h) în cazul constatării, în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (3), a unei boli psihice ireversibile;
i) prin deces.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), instanţa de judecată comunică de îndată compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a hotărârii
judecătoreşti definitive de condamnare.
 
(3) Încetarea funcţiei de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei,
la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
(4) La încetarea calităţii de notar public, Camera are obligaţia de a ridica de îndată sigiliile, registrele şi arhiva. Registrele şi arhiva se vor prelua, în următoarea ordine, de către:
a) notarul public asociat;
b) un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau, în lipsă, din circumscripţia aceleiaşi Camere, în cazul în care notarul public a cărui funcţie a încetat îşi desfăşura activitatea într-un birou notarial individual;
c) Cameră, în cazul în care arhiva nu poate fi preluată de un notar public.
(5) În cazul în care Camera este împiedicată să îşi exercite atribuţiile prevăzute la alin. (1)–(4),
aceasta poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.


(1) Notarul public este suspendat din funcţie:
a) în caz de incompatibilitate;
 
Art. 42
 
b) pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură disciplinară;
c) în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea Consiliului
Uniunii, timp de două luni consecutiv;
d) pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obligaţiilor băneşti profesionale, până la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a penalităţilor aferente acestuia;
e) în caz de incapacitate temporară de muncă;
f) în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
g) în cazul arestării preventive a notarului public, până la încetarea măsurii;
h) la cererea formulată în scris;
i) când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător, în condiţiile stabilite de regulament;
j) în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7).
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. g), instanţa de judecată comunică de îndată compartimentului
de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus măsura arestării preventive a notarului public.
(3) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1) lit. i), Camera, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a notarului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune încetarea din funcţie, potrivit legii.
(4) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată Camerei a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada suspendării.
(5) Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o.
(6) În cazul suspendării din funcţia de notar, termenul de suspendare începe să curgă de la data
încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor.
 
Art. 43

Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun prin ordin de ministrul justiţiei, la propunerea
Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.

Art. 44

Pentru motive justificate, Camera va desemna, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, un notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent sau, după caz, a notarului public aflat în situaţiile prevăzute la art. 89.

Art. 45

(1) Evidenţa notarilor publici, lucrările privind numirea în funcţie, modificările intervenite în desfăşurarea activităţii, încetarea calităţii de notar public, precum şi cele privind organizarea şi funcţionarea profesiei se realizează, în plan teritorial, de către Camere, iar la nivel naţional, de către Uniune şi compartimentul de specialitate din Ministerul Justiţiei.
(2) Uniunea are obligaţia de a comunica, de îndată, Ministerului Justiţiei, certificatele de înregistrare a numirii în funcţia de notar public, precum şi a sediului biroului notarial individual sau asociat, deciziile Colegiilor directoare ale Camerelor de asociere şi încetare a asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii, precum şi, la cerere, orice alte acte privind organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici.
(3) Ordinele ministrului justiţiei privind numirea în funcţia de notar public, modificările intervenite în desfăşurarea activităţii, precum şi încetarea calităţii de notar public se comunică Uniunii, care are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a fi comunicate de îndată Camerei, acesteia revenindu-i obligaţia comunicării, sub luare de dovadă, notarului public.

Art. 46

Până la data de 31 martie a fiecărui an, Consiliul Uniunii are obligaţia să întocmească tabloul anual al notarilor publici şi să îl publice în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tabloul anual al notarilor publici se actualizează permanent, pe baza datelor furnizate de către Camere, se comunică Ministerului Justiţiei şi se postează pe pagina de internet a Uniunii.


SECŢIUNEA a 6-a
Camera Notarilor Publici

Art. 47

(1) În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră, cu personalitate juridică.
(2) Sediul fiecărei Camere este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. La nivelul fiecărui judeţ din circumscripţia Camerei funcţionează cel puţin un sediu secundar al acesteia. Camera are ştampilă proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Camerei şi stema României, iar în cazul sediilor secundare se menţionează şi denumirea judeţului în care funcţionează sediul secundar.
(3) Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia acesteia.
(4) Organele de conducere ale Camerei sunt:
a) Adunarea generală a Camerei;
b) Colegiul director al Camerei;
 
c) preşedintele Colegiului director al Camerei.
(5) Colegiul director este format dintr-un preşedinte, care este şi preşedintele Camerei, un vicepreşedinte, care este şi vicepreşedintele Camerei, şi 3–7 membri. Colegiul director al Camerei este ales de Adunarea generală a Camerei, în condiţiile stabilite prin statutul Uniunii, pentru un mandat de 4 ani, dintre notarii publici care funcţionează în acea Cameră.
(6) Alegerea în funcţiile de conducere ale Camerei se face numai prin vot secret, în condiţiile prevăzute de statut.
(7) Preşedintele şi membrii Colegiului director al Camerei primesc indemnizaţie al cărei cuantum este stabilit de Adunarea generală a Camerei.
(8) În perioada în care Uniunea este autorizată ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, Camerele dobândesc de drept calitatea de agent al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare. În vederea exercitării acestei calităţi, Camerele pot depune o cerere în acest sens la Ministerul Justiţiei, pentru a obţine acordul de a opera în arhivă.

Art. 48

(1) Pe lângă Camere se pot constitui şi pot funcţiona curţi de arbitraj.
(2) Curtea de arbitraj este o instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără personalitate juridică, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care funcţionează pe lângă Camera Notarilor Publici şi care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, precum şi organele de conducere ale acesteia se aprobă de Camere, pe baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
(4) Activitatea curţilor de arbitraj de pe lângă Camere se desfăşoară conform prevederilor Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului de organizare şi funcţionare şi Regulilor de procedură arbitrală stabilite de către Camere în baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
(5) Normele cu privire la onorariile arbitrilor şi la taxele arbitrate se aprobă de către Colegiul
director al Camerei.
(6) Taxele arbitrale vor fi folosite în scopul susţinerii cheltuielilor legate de soluţionarea litigiilor, plata cheltuielilor de secretariat, onorariile arbitrilor şi documentarea acestora, precum şi orice cheltuială necesară funcţionării Curţii de arbitraj.
(7) Curtea de arbitraj poate soluţiona numai litigii izvorâte din actele şi procedurile notariale.
(8) Dispoziţiile alin. (1)–(7) se completează cu dispoziţiile referitoare la arbitrajul instituţionalizat din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 49

Preşedintele Colegiului director al Camerei are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Camera în raporturile cu terţii;
b) soluţionează plângerile petenţilor împotriva notarilor stagiari, luând măsurile corespunzătoare;
c) desemnează, la cerere sau din oficiu, în cazuri excepţionale, un notar public care să asigure funcţionarea unui alt birou de notar public;
 
d) angajează personalul de specialitate şi auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de Colegiul
director al Camerei;
e) coordonează şi conduce compartimentele prevăzute în structura organizatorică a Camerei;
f) convoacă şi conduce şedinţele Colegiului director al Camerei şi ale Adunării generale a
Camerei;
g) ordonanţează cheltuielile bugetare ale Camerei;
h) aprobă, la cererea părţilor, transferul dosarului succesoral;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu
caracter intern.

Art. 50

(1) Colegiul director al Camerei are următoarele atribuţii:
a) organizează examenul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar;
b) stabileşte birourile notariale în care se va efectua pregătirea practică a notarilor stagiari;
c) urmăreşte pregătirea teoretică şi practică a notarilor stagiari;
d) înlocuieşte, la cerere sau din oficiu, biroul notarial în care se efectuează pregătirea practică;
e) propune Adunării generale a Camerei actualizarea numărului de notari publici şi a numărului de posturi destinate schimbărilor de sedii;
f) aprobă numărul de posturi destinate dobândirii calităţii de notar stagiar;
g) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a notarilor
publici;
h) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi;
i) stabileşte comisia de inventariere şi lichidare a birourilor notariale, în caz de suspendare sau încetare;
j) poate acorda sprijin şi ajutor material notarilor publici, în cazuri justificate;
k) desemnează un membru al Colegiului director al Camerei sau un alt notar public din cadrul Camerei ce urmează să efectueze menţiunile privind revocarea, anularea, rectificarea actelor notariale aflate în arhiva Camerei;
l) aprobă, la propunerea preşedintelui, organigrama şi statul de funcţii ale personalului de specialitate şi administrativ al Camerei;
m) organizează, la cererea notarului public, vânzarea la licitaţie a bunurilor în vederea lichidării de către notar a pasivului succesoral, în condiţiile stabilite prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi actele normative cu
caracter intern.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei emite decizii executorii.

Art. 51

Adunarea generală a Camerei are următoarele atribuţii:
a) alege şi revocă Colegiul director al Camerei şi Comisia de cenzori, în condiţiile stabilite prin
statut;
 
b) alege şi revocă reprezentantul sau reprezentanţii Camerei, după caz, şi supleantul acestora în Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut, cu respectarea normei de reprezentare prevăzute de prezenta lege;
c) alege şi revocă reprezentantul Camerei în Consiliul de disciplină, în condiţiile stabilite prin
statut;
d) alege şi propune membrul în Consiliul de administraţie al Casei de Asigurări;
e) aprobă anual raportul de activitate şi descărcarea de gestiune ale preşedintelui şi Colegiului
director al Camerei;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Camerei şi execuţia bugetară;
g) aprobă strategia de dezvoltare şi politica de investiţii a Camerei;
h) stabileşte indemnizaţiile membrilor organelor alese;
i) aprobă regulamentele interne ale Camerei;
j) alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul
Camerelor şi al Uniunii, în condiţiile regulamentelor proprii;
k) alege reprezentanţii Camerei conform normei de reprezentare la Congres;
l) acordă şi retrage, la propunerea Colegiului director al Camerei, titlul onorific de preşedinte de onoare notarilor publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Colegiului director al Camerei;
m) aprobă actualizarea numărului de notari publici şi a numărului de posturi destinate schimbărilor de sedii, pe care o înaintează Consiliului Uniunii;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu
caracter intern.

Art. 52

Mandatul organelor alese la nivelul Camerelor începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic
următor celui în care s-au organizat alegerile.


SECŢIUNEA a 7-a
Uniunea Naţională a Notarilor Publici


Art. 53

(1) Notarii publici din România sunt constituiţi la nivel naţional în Uniunea Naţională a Notarilor Publici, unica organizaţie profesională înfiinţată prin lege, cu personalitate juridică, de interes public, cu patrimoniu şi buget propriu.
(2) Uniunea are sediul în municipiul Bucureşti şi are ştampilă proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Uniunii şi stema României.
(3) Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Uniunea are următoarele funcţii:
a) de strategie, prin transmiterea de propuneri la elaborarea de către Ministerul Justiţiei a
strategiilor în domeniul notarial;
b) de reglementare a activităţii, prin reglementări terţiare specifice, prin care se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul notarial şi realizarea cadrului juridic subsidiar specific;
 
c) de reprezentare pe plan intern şi internaţional a notarilor publici;
d) de îndrumare, sprijin şi control al notarilor publici, în aplicarea corectă a prevederilor legale în
domeniul notarial;
e) de administrare a patrimoniului propriu.
(4) În exercitarea funcţiilor care îi revin, Uniunea poate colabora cu autorităţile şi instituţiile publice, cu alte persoane juridice de drept public sau privat, române ori străine, pentru realizarea unor obiective de interes comun, corespunzătoare domeniului său de activitate.
(5) Statutul aprobat de Congresul de constituire al Uniunii este actul constitutiv al acesteia.
(6) Modificarea şi completarea Statutului Uniunii între congrese se fac de către Consiliul
Uniunii, după consultarea Adunărilor generale ale Camerelor.
(7) Organele de conducere ale Uniunii sunt:
a) Congresul;
b) Consiliul Uniunii;
c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
d) preşedintele Uniunii.
(8) În organele de conducere ale Uniunii pot fi aleşi notarii publici în funcţie, cu o vechime efectivă în profesie de cel puţin 8 ani la data alegerii.
(9) Membrii Colegiului director al Camerei nu pot fi membri ai Consiliului Uniunii. Fac excepţie preşedintele Camerei, care, potrivit art. 56, face parte de drept din Consiliul Uniunii, şi vicepreşedintele Camerei sau un alt membru desemnat în acest sens, numai în situaţia în care îl reprezintă pe preşedinte.
(10) Mandatul organelor alese ale Uniunii începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic
următor celui în care s-au organizat alegerile.

Art. 54

(1) Congresul este constituit din reprezentanţii notarilor publici, aleşi de Adunarea generală a fiecărei Camere, potrivit normei de un reprezentant la 10 notari publici în funcţie, la care se adaugă membrii Consiliului Uniunii, precum şi vicepreşedinţii colegiilor directoare ale Camerelor.
(2) În situaţia în care nu sunt aleşi ca reprezentanţi ai Camerei la Congres, membrii Consiliului de disciplină, ai Comisiei de cenzori şi ai Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări participă fără drept de vot la lucrările Congresului.
(3) Congresul se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare.
(4) Congresul se întruneşte în sesiune ordinară, de regulă, anual şi în sesiune extraordinară, la cererea Consiliului Uniunii sau a Camerelor, dacă aceasta reprezintă cel puţin o treime din numărul notarilor publici.
(5) Convocarea Congresului se face de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii cu cel puţin
60 de zile înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a Camerelor şi prin publicarea într-un ziar central a datei, locului şi ordinii de zi. Colegiile directoare ale Camerelor sunt obligate să comunice data, locul de desfăşurare a Congresului şi ordinea de zi a acestuia tuturor notarilor publici în funcţie din Cameră.
 
(6) Camerele sunt obligate să comunice Uniunii lista nominală cu delegaţii la Congres, de regulă, cu cel puţin 15 zile înainte de Congres.
(7) Congresul este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul delegaţilor săi şi adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a delegaţilor prezenţi.
(8) Delegaţii la congres au libertatea să îşi exprime votul ţinând cont de strategia şi interesele
profesiei.
(9) Congresul notarilor publici are, după caz, următoarele atribuţii:
a) adoptă, prin hotărâre, completarea sau modificarea Statutului Uniunii şi a Statutului Casei de Asigurări a Notarilor Publici, cu excepţia modificărilor adoptate între congrese de către Consiliul Uniunii, în condiţiile art. 53 alin. (6);
b) adoptă Codul deontologic al notarilor publici, completările şi modificările care i se aduc în condiţiile stabilite prin statut;
c) validează, prin hotărâre, alegerea reprezentanţilor Camerelor şi a supleanţilor acestora în
Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut;
d) validează, prin hotărâre, alegerea, dintre membrii Consiliului Uniunii, a preşedintelui şi vicepreşedinţilor, în condiţiile stabilite prin statut;
e) validează, prin hotărâre, alegerea membrilor Consiliului de disciplină, în condiţiile stabilite
prin statut;
f) dezbate probleme profesionale de interes general şi adoptă, cu majoritate simplă, rezoluţii cu privire la problemele dezbătute;
g) aprobă raportul Consiliului Uniunii şi al Comisiei de cenzori, execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege, regulament sau statut.
(10) Hotărârile şi rezoluţiile cu caracter normativ intern, administrativ-organizatoric, sunt obligatorii pentru notarii publici.
(11) Congresul poate delega unele dintre atribuţiile sale Consiliului Uniunii, în condiţiile stabilite
prin statut.
(12) Procedura privind convocarea, organizarea şi desfăşurarea Congresului se stabileşte prin
statut.

Art. 55

(1) În cadrul Uniunii se constituie şi funcţionează:
a) Institutul Notarial Român;
b) Casa de Asigurări a Notarilor Publici;
c) Casa de Pensii a Notarilor Publici;
d) Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;
e) Comisia de cenzori;
f) Consiliul de disciplină;
g) Corpul de control;
h) redacţia Buletinului Notarilor Publici;
i) comisiile de specialitate ale Consiliului Uniunii;
 
j) aparatul de specialitate şi administrativ;
k) Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici, în care se înregistrează notarii publici şi formele în care aceştia îşi exercită profesia.
(2) La nivelul Uniunii se pot înfiinţa şi alte organisme, potrivit legii, statutului profesiei sau
actelor normative cu caracter intern.

Art. 56

(1) Consiliul Uniunii este constituit din reprezentanţii fiecărei Camere, aleşi potrivit următoarei
norme de reprezentare:
a) un reprezentant, pentru Camerele cu până la 200 de notari publici în funcţie;
b) 2 reprezentanţi, pentru Camerele care au între 201 şi 400 de notari publici în funcţie;
c) 3 reprezentanţi, pentru Camerele care au peste 400 de notari publici în funcţie.
(2) Odată cu alegerea reprezentanţilor, Camerele aleg şi supleanţii acestora. Supleanţii înlocuiesc de drept reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, ori de câte ori aceştia nu îşi pot exercita mandatul.
(3) Procedura alegerii reprezentaţilor şi supleanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi numărul supleanţilor se stabilesc prin statut.
(4) Preşedinţii Camerelor fac parte de drept din Consiliul Uniunii, cu drept de vot.
(5) Dintre membrii Consiliului Uniunii se aleg preşedintele şi 3 vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut. După alegerea preşedintelui şi a celor 3 vicepreşedinţi, supleanţii acestora devin membri ai Consiliului Uniunii. Funcţiile de preşedinte, de prim-vicepreşedinte şi de vicepreşedinte sunt incompatibile cu funcţiile de preşedinte al Camerei sau reprezentant în Consiliul Uniunii.
(6) Dintre cei 3 vicepreşedinţi, Consiliul Uniunii alege un prim-vicepreşedinte, în condiţiile
stabilite prin statut.
(7) Durata mandatului membrilor Consiliului Uniunii, al preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi al vicepreşedinţilor este de 4 ani.
(8) Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului beneficiază de indemnizaţie şi de alte drepturi stabilite prin acte normative interne.
(9) Consiliul Uniunii se convoacă, de regulă, trimestrial în şedinţe ordinare sau ori de câte ori
este nevoie, în şedinţe extraordinare, de către preşedinte. Consiliul Uniunii este legal constituit în
prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple a membrilor prezenţi. În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv în adoptarea hotărârii.

Art. 57

(1) Consiliul Uniunii are, în principal, următoarele atribuţii:
a) propune ministrului justiţiei actualizarea numărului de posturi de notar public, notar stagiar şi posturile destinate concursului de schimbări de sedii;
b) propune ministrului justiţiei aprobarea regulamentului privind condiţiile de desfăşurare a examenelor de dobândire a calităţii de notar public;
 
c) propune ministrului justiţiei onorariile minimale pentru actele şi procedurile notariale
îndeplinite în exercitarea funcţiei de către notarii publici, având în vedere următoarele criterii:


1. timpul şi volumul de muncă solicitată pentru îndeplinirea actului sau procedurii;

2. natura, noutatea şi dificultatea actului sau procedurii;

3. obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi specialişti impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;

4. constrângerile de timp în care notarul este obligat de împrejurările actului sau procedurii să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante;

5. termenele de arhivare a actelor şi procedurilor notariale;
6. locul îndeplinirii actului sau procedurii;

7. răspunderea notarului public, prin raportare şi la valoarea actului sau procedurii;
d) stabileşte cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale
Camerelor la Uniune, potrivit statutului acesteia;
e) reprezintă Uniunea, prin preşedintele Consiliului Uniunii, în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional;
f) adoptă modificările sau completările la Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici şi al
Casei de Pensii a Notarilor Publici;
g) aprobă modificările şi completările Statutului Uniunii între congrese, după consultarea adunărilor generale ale Camerelor;
h) soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină;
i) adoptă, modifică şi completează Regulamentul Consiliului de disciplină;
j) adoptă, modifică şi completează Regulamentul de organizare şi funcţionare al INR;
k) organizează, la nivel naţional, programe care vizează alinierea practicilor notariale la exigenţele internaţionale;
l) adoptă uzanţele profesionale potrivit Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare;
m) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli, execuţia bugetară şi descărcarea anuală de gestiune a preşedintelui;
n) stabileşte, prin hotărâre, indemnizaţiile reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, a preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Uniunii, precum şi ale membrilor Comisiei de cenzori, Consiliului de disciplină, Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări a Notarilor Publici, organelor de conducere ale INR şi indemnizaţiile membrilor altor organisme constituite la nivelul Uniunii;
o) acordă ordine, medalii şi titluri, în condiţiile stabilite prin statut;
p) aprobă sponsorizările şi mecenatele;
 
q) acordă ajutoare notarilor publici, în limita sumelor aprobate în acest scop prin bugetul de venituri şi cheltuieli;
r) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare, statutul profesiei sau de actele normative cu caracter intern.
(2) Consiliul Uniunii poate să delege Biroului executiv unele atribuţii ale sale, în condiţiile prevăzute de statut.

Art. 58

(1) Biroul executiv este organul executiv al Consiliului Uniunii, cu activitate permanentă şi de legătură cu Camerele, şi se compune din 9 membri: preşedintele, prim-vicepreşedintele, vicepreşedinţii şi 5 membri, aleşi de Consiliul Uniunii dintre reprezentanţii Camerelor.
(2) Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi al Biroului executiv al
Consiliului Uniunii.
(3) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte lunar în şedinţă ordinară şi ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii emite decizii
executorii.
(5) Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţionează legal în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.
(6) Biroul executiv al Consiliului Uniunii are următoarele atribuţii principale:
a) asigură activitatea permanentă a Consiliului Uniunii;
b) propune ministrului justiţiei numirea în funcţie a notarului public, schimbarea sediului
biroului notarial, asocierea şi încetarea asocierii, suspendarea şi încetarea suspendării din funcţia de notar public, revocarea ori încetarea calităţii de notar public;
c) pregăteşte proiectele de documente care vor fi prezentate spre dezbatere şi aprobare
Consiliului Uniunii;
d) elaborează proiectul raportului anual al activităţii Uniunii;
e) elaborează proiectul de buget anual al Uniunii, asigură gestionarea curentă a patrimoniului, urmăreşte întocmirea bilanţului financiar-contabil şi executarea bugetului;
f) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului Uniunii;
g) organizează serviciile proprii ale Uniunii şi aprobă organigrama şi statul de funcţii ale personalului de specialitate şi administrativ al Uniunii;
h) aprobă organigrama, statul de funcţii şi coordonează activitatea tuturor entităţilor înfiinţate în
cadrul Uniunii;
i) aprobă proiectul de buget anual, execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a entităţilor înfiinţate în cadrul Uniunii;
j) acordă, suspendă şi retrage birourilor notariale, la cerere sau din oficiu, licenţa de funcţionare;
k) analizează raportul Consiliului de disciplină al Uniunii şi propune măsurile ce se impun;
l) analizează sinteza controlului profesional administrativ întocmită de corpul de control al
Uniunii şi propune măsurile ce se impun;
m) rezolvă conflictele de competenţă dintre notarii publici din Camere diferite;
 
n) coordonează activitatea de creare şi funcţionare a sistemului şi reţelelor de informatizare între Uniune şi Camere, precum şi la nivelul birourilor notariale, potrivit programelor proprii şi celor derulate în cooperare cu notariatele europene;
o) coordonează atât activitatea Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale, denumit în continuare CNARNN, cât şi registrele naţionale notariale privind evidenţa actelor şi procedurilor notariale şi adoptă actele normative necesare funcţionării acestora;
p) soluţionează, la solicitarea preşedintelui Uniunii, sesizările formulate împotriva notarilor publici sau împotriva Camerelor;
q) acceptă donaţiile şi legatele făcute Uniunii;
r) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului şi ale Consiliului Uniunii şi supraveghează executarea acestor hotărâri de către Camere şi notarii publici, adoptând decizii corespunzătoare;
s) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu
caracter intern.

Art. 59

(1) Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii sunt şi preşedintele,
prim-vicepreşedintele şi vicepreşedintele Uniunii.
(2) Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Uniunea pe plan intern în raporturile cu autorităţile publice din România, cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, cu cele profesionale, iar în plan extern, cu organizaţiile naţionale şi internaţionale ale notarilor publici şi oriunde va fi invitat oficial în calitate de preşedinte;
b) ordonanţează cheltuielile bugetare ale Uniunii; preşedintele poate delega această atribuţie
prim-vicepreşedintelui;
c) convoacă şi conduce şedinţele Congresului, Consiliului Uniunii şi ale Biroului executiv al
Consiliului Uniunii;
d) angajează personalul de specialitate şi administrativ al Uniunii, cu respectarea organigramei şi statului de funcţii, aprobate de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
e) exercită, în condiţiile legii, acţiunea disciplinară împotriva notarilor publici;
f) îndeplineşte orice alte atribuiţii prevăzute de lege, regulament, statut şi alte acte normative.
(3) În absenţă, preşedintele este înlocuit de prim-vicepreşedinte, iar dacă acesta din urmă lipseşte, de unul dintre vicepreşedinţii delegaţi în acest sens de preşedinte.
(4) Prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii reprezintă Uniunea, în limitele mandatului acordat de preşedinte.

Art. 60

(1) În cadrul Uniunii funcţionează Casa de Asigurări a Notarilor Publici, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici este obligatorie şi se realizează prin casa de asigurări constituită în acest scop.
(3) Notarii publici au obligaţia să încheie contractul de asigurare înainte de începerea activităţii.
 
(4) Limita minimă a valorii de asigurare şi nivelul primei de asigurare se stabilesc anual de către
Consiliul Uniunii.

Art. 61

(1) În cadrul Uniunii se înfiinţează, se organizează şi funcţionează INR, entitate de interes public, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) INR asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea profesională iniţială şi, după caz, continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a altor specialişti, a personalului de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii, având dreptul de a elibera diplome sau certificate de absolvire recunoscute de instituţiile publice şi private abilitate.
(3) INR are sediul în municipiul Bucureşti, are ştampilă care cuprinde denumirea sa şi stema României şi siglă proprie. INR se înfiinţează, se organizează şi funcţionează în baza prezentei legi, fără îndeplinirea altor formalităţi.
(4) Statutul INR, Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia, precum şi modalităţile de formare profesională iniţială sau, după caz, continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a personalului de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
(5) INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul de definitivat, concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a acestora, aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
(6) INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, şi concursul de schimbare de sediu, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat de către Consiliul Uniunii.

Art. 62

(1) În vederea administrării registrelor prevăzute la art. 163, în cadrul şi sub autoritatea Uniunii se înfiinţează, se organizează şi funcţionează CNARNN, ca entitate cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin regulamentul propriu, aprobat de Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(2) CNARNN asigură administrarea, organizarea şi funcţionarea registrelor naţionale notariale prevăzute la art. 163, precum şi a altor activităţi stabilite prin regulamentul propriu.
(3) CNARNN are sediul în municipiul Bucureşti. CNARNN are sigiliu propriu, care cuprinde denumirea sa şi stema României, şi siglă proprie şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează, fără îndeplinirea altor formalităţi, în baza prevederilor prezentei legi.
(4) Costurile privind verificările şi înscrierile în registrele prevăzute la art. 163 vor fi suportate de părţile interesate, iar tarifele privind înscrierea şi verificarea în registre se vor stabili de către Biroul executiv al Consiliul Uniunii.
(5) În cazul în care înscrierile şi verificările în registrele prevăzute la art. 163 se solicită de către instituţiile publice, acestea se vor efectua cu scutire de tarif.
(6) Tarifele pentru înscriere sau verificare în registre se vor putea încasa de către notarii publici fie pe chitanţiere puse la dispoziţie de către CNARNN, fie pe bonuri fiscale, prin intermediul caselor de marcat.
 
(7) Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNARNN, precum şi orice alte măsuri necesare organizării şi funcţionării acestuia se aprobă prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 63

(1) În scopul stabilirii şi acordării pensiilor private, altele decât cele din sistemul public de pensii, sau, după caz, a ajutoarelor financiare notarilor publici, urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie privată şi altor persoane din sistemul notarial care aderă la acest sistem de pensii, se înfiinţează, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de pensii, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică, buget şi organe de conducere proprii, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membrii ai Uniunii şi complementar sistemului public de pensii la care notarii publici sunt obligaţi să contribuie, în condiţiile legii.
(3) Modul de organizare şi funcţionare, precum şi data de la care Casa de pensii îşi începe activitatea se stabilesc prin statut. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti, ştampilă şi siglă proprii, care cuprind cel puţin stema României şi denumirea, şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi.


CAPITOLUL IV
Drepturile şi îndatoririle notarilor publici


SECŢIUNEA 1
Drepturile notarilor publici


Art. 64

(1) Notarii publici îşi exercită funcţia şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor.
(2) Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile, acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.
(3) Contactul profesional dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau restrâns.

Art. 65

(1) În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare pentru a permite contactul de îndată al notarului public cu clientul şi respectarea drepturilor prevăzute de lege.
(2) În cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de Codul de procedură penală.

 
(1) Notarul public are următoarele drepturi:
 
Art. 66
 
1. să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile legii;

2. să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile prevăzute în statut;

3. să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate în condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;

4. să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;

5. să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;

6. să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;

7. să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii notariale, atât
la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;

8. să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;

9. să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;

10. să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza incapacităţii temporare de muncă;

11. să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;

12. să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;

13. să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.
(2) Notarul public îşi poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la persoana sa, cât
şi cu privire la locul unde îşi exercită funcţia, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.

Art. 67

(1) Notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în
conformitate cu art. 57 alin. (1) lit. c).
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 57 alin. (1) lit. c), la propunerea Consiliului Uniunii, ministrul justiţiei poate stabili acte şi proceduri notariale pentru care onorariul se stabileşte liber, între notarul public şi solicitant.
 
Notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în condiţiile stabilite prin statut. Notarul public are obligaţia de a înştiinţa Camera în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua concediul de odihnă.

Art. 69

Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:

1. activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică;

2. activităţii literar-artistice şi publicistice;

3. activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;

4. calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata
mandatului;

5. calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Camerelor ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaborează;

6. calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;

7. calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
b) exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea prevăzută la lit. a) pct.
4;
c) exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în insolvenţă;
e) desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de prestări de servicii;
f) calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei societăţi
comerciale.


SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici

Art. 70

Notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.
 

(1) Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive, fără a informa Camera din care face parte şi fără a asigura funcţionarea arhivei biroului, în condiţiile legii.
(2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), Camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de Statutul Uniunii.

(1) Notarul public are următoarele obligaţii:
 
Art. 72
 
a) să respecte dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de
Asigurări a Notarilor Publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
b) să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comisiilor de specialitate sau ale altor entităţi create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce i-au fost încredinţate şi să acţioneze pentru realizarea scopului Uniunii;
c) să participe la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
d) să participe la şedinţele adunărilor generale ale Camerelor;
e) să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte organizaţii interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare;
f) să păstreze faţă de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în cadrul
organelor de conducere;
g) să aibă un comportament demn în exercitarea funcţiei;
h) să îşi perfecţioneze continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii;
i) să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizaţi de către Colegiul director al
Camerei, precum şi a personalului angajat;
j) în termenele prevăzute în statut să achite contribuţiile profesionale, să comunice Camerei din care face parte şi Uniunii situaţia statistică lunară prevăzută în statut;
k) să îşi declare domiciliul fiscal în România.
(2) Cheltuielile profesionale efectuate în condiţiile alin. (1) sunt deductibile, în condiţiile legii.
(3) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participării la programe de pregătire profesională organizate de INR se aplică şi personalului de specialitate al birourilor notariale, în condiţiile prevăzute de regulament.

Art. 73

Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.

Art. 74

Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
 
a) încălcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale stabilite prin lege;
b) nerespectarea dispoziţiilor, deciziilor şi hotărârilor organelor de conducere ale Uniunii şi ale
Camerelor, emise în condiţiile legii;
c) nerespectarea normelor şi instrucţiunilor privind metodologia de lucru cu registrele naţionale
notariale administrate de CNARNN;
d) îndeplinirea, în mod repetat, a actelor şi procedurilor notariale, cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauză, ori îndeplinirea acestora cu încălcarea dispoziţiilor art. 9;
e) întârzierea nejustificată sau neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
f) lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;
g) comportament şi atitudine necorespunzătoare în exercitarea activităţii profesionale;
h) orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârşită în exerciţiul funcţiei ori în legătură cu aceasta sau în afara exerciţiului funcţiei;
i) neachitarea integrală şi la scadenţă a contribuţiilor profesionale, precum şi a primei de
asigurare, conform contractului de asigurare;
j) sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;
k) încălcarea obligaţiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;
l) folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de atragere a
clientelei, aşa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;
m) desfăşurarea unor activităţi incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;
n) refuzul nejustificat sau neglijenţa în efectuarea şi comunicarea operaţiunilor prevăzute de lege pentru funcţionarea sistemului informatizat al Camerei şi al Uniunii;
o) nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea impozitelor, tarifelor şi onorariilor;
p) nedepunerea la termen a situaţiei statistice şi a altor date solicitate de Cameră sau de Uniune;
q) refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial, iar în cazuri
temeinic justificate, şi în afara programului normal de lucru;
r) neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională continuă organizate
prin INR, la intervalele de timp stabilite prin regulament;
s) neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională, dispusă în condiţiile art. 77 alin. (2);
ş) nerespectarea dispoziţiilor Codului deontologic al notarilor publici;
t) absenţe nejustificate de la adunările generale ale Camerelor şi de la acţiunile organizate de
Colegiul director al Camerei sau organele de conducere ale Uniunii;
ţ) nerespectarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi/sau continuarea activităţii după aplicarea sancţiunii suspendării din exerciţiul funcţiei;
u) refuzul nejustificat de a îndeplini actele şi procedurile repartizate de preşedintele Camerei din
care face parte.

Art. 75

(1) Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei, de preşedintele Uniunii sau de
Colegiul director al Camerei şi se judecă de Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii.
 
(2) Acţiunea disciplinară se exercită numai după efectuarea cercetării prealabile de către inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau, după caz, din cadrul Uniunii ori de către Colegiul director al Camerei.
(3) În cadrul cercetării prealabile, citarea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului de cercetare disciplinară şi să îşi formuleze apărarea. Neprezentarea sau refuzul celui cercetat de a formula apărări nu împiedică finalizarea cercetării.
(4) Consiliul de disciplină funcţionează ca organ de jurisdicţie la nivel naţional, în baza regulamentului aprobat de Consiliul Uniunii. Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere, ales de Adunarea generală a Camerei. Mandatul membrilor Consiliului de disciplină este de 4 ani şi începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic
următor validării acestora de către Congres. Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai notari
publici cu o vechime de minimum 10 ani într-o funcţie de specialitate juridică, dar nu mai puţin de 5 ani în funcţia de notar public.
(5) Ministrul justiţiei sau, după caz, preşedintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei, pe baza rezultatului cercetării prealabile, formulează acţiunea disciplinară pe care o înaintează Consiliului de disciplină în termen de 60 de zile de la data primirii rezultatului cercetării prealabile.
(6) Consiliul de disciplină citează părţile şi, în cazul în care constată că sunt necesare verificări suplimentare, poate solicita ministrului justiţiei sau, după caz, preşedintelui Uniunii ori Colegiului director al Camerei completarea cercetării disciplinare. Completarea cercetării prealabile se face în termen de 60 de zile de la primirea solicitării de completare.
(7) Acţiunea disciplinară se soluţionează printr-o hotărâre motivată, care se comunică părţilor şi Camerei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea cel cercetat, în termen de 10 zile de la pronunţare.
(8) Hotărârea prin care se soluţionează acţiunea disciplinară cuprinde, în principal, următoarele:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de notarul public;
d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;
e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;
f) instanţa competentă să judece calea de atac.
(9) Prevederile alin. (8) se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, privind cuprinsul hotărârii.
(10) Împotriva hotărârii, notarul public, respectiv titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi la alin. (1) pot face contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.
(11) Contestaţia se soluţionează de Consiliul Uniunii prin hotărâre. În cazul în care acţiunea disciplinară a fost exercitată de preşedintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei, preşedintele Uniunii sau, după caz, reprezentanţii Camerei respective în Consiliul Uniunii nu vor participa la soluţionarea contestaţiei. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. Recursul poate fi declarat de notarul public, respectiv de titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi de lege, în termen de 15 zile de la
comunicare. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă şi irevocabilă.
 
(12) Hotărârea prin care notarul public a fost sancţionat disciplinar, rămasă definitivă, se comunică, de îndată, de către Uniune sau, după caz, de către instanţa de judecată compartimentului de specialitate din Ministerul Justiţiei şi Camerei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public.
(13) Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă a săvârşirii abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
(14) Curgerea termenului de prescripţie pentru promovarea acţiunii disciplinare se suspendă dacă împotriva notarului public s-a înregistrat o plângere penală având ca obiect săvârşirea aceleiaşi fapte, până la soluţionarea procesului penal. Dacă după introducerea acţiunii disciplinare a fost înregistrată o plângere penală având ca obiect săvârşirea aceleiaşi fapte, acţiunea disciplinară se suspendă până la soluţionarea procesului penal.

Art. 76

(1) Verificarea sesizărilor referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se face de către inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii, din oficiu sau la solicitarea ministrului justiţiei, respectiv a preşedintelui Uniunii sau a Colegiului director al Camerei.
(2) Raportul de inspecţie întocmit în urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică notarului public care face obiectul sesizării, în termen de 15 de zile de la întocmire, în vederea formulării de obiecţiuni.
(3) Raportul de inspecţie prevăzut la alin. (2) împreună cu obiecţiunile formulate se înaintează Consiliului de disciplină din cadrul Uniunii. Pe baza raportului şi a obiecţiunilor formulate, Consiliul de disciplină adoptă hotărârea privind constatarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii de către notarul public a condiţiei de bună reputaţie ori, dacă apreciază că obiecţiunile sunt întemeiate, dispune, în scris şi motivat, retrimiterea raportului în vederea completării verificărilor, cu arătarea în mod expres a aspectelor ce trebuie completate. Hotărârea prin care se constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie cuprinde şi propunerea de încetare a calităţii, în temeiul art. 41 alin. (1) lit. g).
(4) Hotărârea Consiliului de disciplină, însoţită de actele care au stat la baza acesteia, se
comunică de îndată ministrului justiţiei, preşedintelui Consiliului Uniunii şi notarului public.
(5) Hotărârea Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestaţie la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea Consiliului Uniunii poate fi atacată cu recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în acelaşi termen. Hotărârea instanţei este definitivă.
(6) Hotărârea definitivă prin care se constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie se comunică ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de încetare a calităţii.

Art. 77

(1) Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite şi sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) amendă de la 5.000 lei la 40.000 lei;
c) suspendarea notarului public din exerciţiul funcţiei pe o durată de cel mult 6 luni;
d) excluderea notarului public din profesie.
 
(2) În cazul abaterilor prevăzute la art. 74 lit. a), d), e), k), n), r) şi s), Consiliul de disciplină poate dispune şi obligarea notarului public sancţionat să urmeze, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care acesta a fost sancţionat, una dintre formele de pregătire profesională în cadrul INR.
(3) Hotărârea definitivă şi irevocabilă constituie titlu executoriu.
(4) Amenda prevăzută la alin. (1) lit. b) se face venit la bugetul Uniunii.

CAPITOLUL V
Procedura actelor notariale


SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune


Art. 78

(1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
(2) Înscrisurile redactate de părţi, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali ori, după caz, acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor.
(3) Pentru autentificarea unui acord de mediere, părţile din acord se prezintă personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în baza unei procuri autentice, în vederea semnării în faţa notarului public şi îndeplinirii tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege.
(4) Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
(5) În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.

Art. 79

(1) Actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici.
(2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată.

Art. 80

(1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.
(2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară, având acces liber la orice registru public.
(3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege se vor comunica, de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul
 
public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru ducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.
(4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate imobiliară, precum şi la alte instituţii în vederea obţinerii actelor şi informaţiilor necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va putea solicita şi obţine de la organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale certificatul fiscal emis pe suport hârtie sau în format electronic.
(5) Notarul public are obligaţia, în cazul persoanelor vârstnice, să le pună în vedere drepturile prevăzute la art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 81

(1) Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi să îşi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.
(2) Instituţiile publice şi private au obligaţia să furnizeze, în condiţiile legii, informaţiile pe care le solicită notarii publici în cadrul procedurilor succesorale notariale.
(3) În toate celelalte cazuri, instituţiile prevăzute la alin. (2) vor furniza informaţii în baza
protocoalelor încheiate cu Uniunea.

Art. 82

(1) Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.
(2) Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un traducător sau interpret. Funcţia de traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul public, dacă limba străină este limba sa maternă sau este autorizat ca interpret ori traducător, sau de către o altă persoană autorizată ca interpret sau traducător, în condiţiile legii, de către Ministerul Justiţiei. În toate situaţiile în care actul se îndeplineşte prin interpret sau traducător autorizat, acesta va semna încheierea alături de notarul public.
(3) Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română.
(4) La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat
traducerea va fi ataşat la dosar.
(5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.

Art. 83

(1) Actele notariale se îndeplinesc, de regulă, în timpul programului de serviciu cu publicul,
afişat în mod corespunzător.
 
(2) Un act notarial se poate îndeplini şi în afara sediului biroului notarului public, la cererea părţii interesate, cu respectarea dispoziţiilor legale privind competenţa.
(3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare, din motive temeinic justificate acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate.

Art. 84

Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice
notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde:
a) sediul biroului notarial;
b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c) data îndeplinirii actului notarial;
d) numele şi prenumele notarului public;
e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;
g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu
natura acelui act;
h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
i) menţiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum şi cuantumul acestora;
j) semnătura notarului public;
k) sigiliul biroului notarului public.

Art. 85

(1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să procedeze la verificarea identităţii acestora, în vederea încheierii unui act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, după caz, prin:
a) acte de identitate prevăzute de lege;
b) paşapoarte, în condiţiile legii;
c) atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia făcându-se în condiţiile lit. a) sau
b).
(2) În situaţia în care notarul public are suspiciuni cu privire la identitatea părţilor, iar actul de identitate este eliberat de autorităţile române, va verifica actul de identitate prezentat. În vederea verificării, notarul public are acces la Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor.
(3) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sunt:
a) pentru persoana fizică română sau rezidentă în România: numele, prenumele, codul numeric
personal, domiciliul sau reşedinţa obişnuită;
 
b) pentru străini persoane fizice, nerezidenţi în România: numele, prenumele, cetăţenia şi reşedinţa obişnuită declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit identitatea;
c) pentru persoana juridică de naţionalitate română: denumirea, sediul social şi codul unic de identificare sau numărul de înregistrare în registrele speciale pentru asociaţii şi fundaţii, după caz;
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul social, naţionalitatea şi numărul de înregistrare emis de autoritatea competentă din ţara de origine;
e) pentru persoana fizică autorizată: numele, prenumele, codul unic de înregistrare fiscală, domiciliul sau reşedinţa profesională cu specificarea activităţii desfăşurate.

Art. 86

(1) În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părţile stăruie în cerere. Încheierea va cuprinde motivarea refuzului, calea de atac, instanţa competentă şi termenul de exercitare.
(2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele motive: a) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea incompletă a acesteia; b) neplata tarifelor, a impozitului şi a onorariului stabilit;
c) imposibilitatea identificării părţii sau lipsa de discernământ a acesteia, dacă această stare rezultă din comportamentul părţii.

Art. 87

(1) Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 84 se sancţionează cu anularea, dacă nu pot fi îndreptate şi au produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea actului.
(2) Îndreptarea erorilor şi completarea omisiunilor se fac în condiţiile art. 88, numai dacă acestea rezultă din lucrările actului, precum şi din registrele notariale sau din alte evidenţe ale biroului notarial.

Art. 88

Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul
părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu îşi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.

Art. 89

Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.

SECŢIUNEA a 2-a
Autentificarea înscrisurilor

Art. 90
 
(1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma şi în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:
a) stabilirea identităţii părţilor în condiţiile art. 85;
b) exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinutul actului;
c) semnătura acestora şi data înscrisului.

Art. 91

(1) Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor, în condiţiile art. 85.
(2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public este obligat să verifice în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare.

Art. 92

(1) Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor. Exteriorizarea consimţământului se materializează prin semnătură.
(2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi.

Art. 93

Autentificarea testamentului se face cu respectarea dispoziţiilor art. 94.

Art. 94

(1) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul public se îngrijeşte de scrierea testamentului, pe care apoi îl citeşte testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând menţiune expresă despre îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public.
(2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voinţă, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare, de către notarul public.
(3) Testatorul ştiutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. Cererea trebuie să cuprindă, după caz:
a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuşi, situaţie în care îl
va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;
b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris şi solicită să dicteze conţinutul testamentului
notarului public.
(4) În cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De asemenea, va face şi menţiunea potrivit căreia conţinutul
 
testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului public, după caz, reprezintă ultima sa voinţă.
(5) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public va da îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea şi consecinţele actului de ultimă voinţă, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului.
(6) În cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.
(7) În cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă ultima voinţă a testatorului şi că acesta a fost redactat cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.
(8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public şi, la cererea testatorului, i se va da spre citire şi acestuia.
(9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voinţă şi îl va semna.
(10) În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceştia vor semna
testamentul.
(11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a
acestuia.
(12) Cererea testatorului şi testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor reţine la dosarul autentificării.

Art. 95

(1) În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmităţi, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conţinutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmând să redacteze şi să editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenţi 2 martori.
(2) Dacă testatorul declară că nu ştie să semneze sau nu poate să semneze, notarul public va face în încheierea de autentificare menţiunea expresă a declaraţiei sale, precum şi cauza care l-a împiedicat să semneze. Menţiunea făcută de notar şi citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc semnătura testatorului.
(3) Testamentul va fi semnat şi de către martori.
(4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea testamentului vor fi prezenţi 2 martori-asistenţi, ştiutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alături de testator şi vor fi identificaţi în încheierea de autentificare, cu menţiunea justificării prezenţei lor şi a faptului că sunt martori-asistenţi.
(5) Martorii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezenta lege.
(6) În situaţiile speciale, când notarul public ia declaraţia de voinţă surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezenţa a 2 martori.
(7) În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua
consimţământul.
(8) Autentificarea testamentului în condiţiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezenţa
martorilor.
 
(9) După dictare, notarul public se îngrijeşte de redactarea testamentului utilizând terminologia juridică corespunzătoare.

Art. 96

(1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii „consimt la prezentul act, pe care l-am citit“.
(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.
(3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.

Art. 97

(1) În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimţământul numai în prezenţa a 2 martori-asistenţi, această formalitate suplinind absenţa semnăturii părţii.
(2) Martorii-asistenţi vor fi identificaţi şi vor semna actul, iar în încheierea de autentificare se va face menţiunea că aceştia au fost prezenţi la citirea actului de către părţi sau, după caz, de către notarul public şi la luarea consimţământului.
(3) Nu poate fi martor-asistent persoana care:
a) nu a împlinit 18 ani;
b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este aptă;
d) este neştiutoare de carte sau, din orice motiv, nu poate semna.

Art. 98

(1) Actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în
arhiva notarului public.
(2) Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau de către reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerută prezenţa lor, şi, după caz, de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.
(3) Prin anexa care face parte integrantă din înscris se înţelege orice înscris ataşat înscrisului principal, care detaliază sau completează conţinutul acestuia din urmă şi a fost declarat ca atare de către părţi, înscrisurile care constituie documentaţia necesară autentificării se reţin la dosarul actului şi nu se consideră anexe.
(4) Părţile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forţa probantă prevăzută de lege ca şi originalul actului.

Art. 99
 
Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea anulării, pe lângă datele prevăzute la art. 84, şi următoarele menţiuni:
a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să îl semneze. Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură pentru aceasta;
c) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: „Se declară autentic
prezentul înscris.“

Art. 100

(1) Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.
(2) Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simţuri:
a) faptul prezentării părţilor şi a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare,
precum şi identificarea acestora;
b) locul şi data încheierii actului;
c) exteriorizarea consimţământului.
(3) Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară,
atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.

Art. 101

Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.


SECŢIUNEA a 3-a
Procedura succesorală


Art. 102

(1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.
(2) Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în prealabil competenţa teritorială, iar în cazul în care constată că succesiunea este de competenţa altui notar public, se desesizează, fără a mai cita părţile, informându-l pe solicitant cu privire la notarul competent să îndeplinească procedura succesorală.
(3) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii sunt mai mulţi notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii, cercetând în acest scop registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului.
 
(4) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe cel puţin un bun imobil.
(5) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri imobile pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe bunuri mobile.
(6) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat. Regulile de mai sus se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor decedate al căror ultim domiciliu nu este cunoscut.
(7) De asemenea, în cazul în care în certificatul de deces se precizează doar statul pe al cărui teritoriu defunctul a avut ultimul domiciliu, se aplică în mod corespunzător prevederile de mai sus.

Art. 103

(1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
(2) Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public, după înregistrarea în evidenţele succesorale ţinute la nivelul Camerelor.
(3) Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.

Art. 104

(1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
(2) Inventarul poate fi făcut şi de către o altă persoană desemnată de notarul public în baza unei
împuterniciri date în acest sens.
(3) În situaţia în care bunurile moştenirii se află în circumscripţii judecătoreşti diferite, notarul
public sesizat va solicita efectuarea inventarului prin comisie rogatorie.
(4) Cererea de inventariere poate fi făcută de orice succesibil, de executorul testamentar, de creditorii defunctului sau ai moştenitorilor ori de altă persoană care justifică un interes.
(5) La întocmirea inventarului pot participa succesibilii sau, după caz, executorul testamentar, creditorii şi 2 martori. În cazul în care succesibilii, executorul testamentar sau creditorii refuză să semneze procesul-verbal, semnătura martorilor este suficientă pentru îndeplinirea procedurii.
(6) La primirea cererii de efectuare a inventarului, notarul va anunţa succesibilii despre
efectuarea inventarului.
(7) În cazul în care unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul va întocmi un proces-verbal în care va face menţiune despre opunere şi va indica persoanelor care insistă la inventariere să solicite instanţei competente să dispună efectuarea inventarului.
 
(8) În cazul în care instanţa a dispus efectuarea inventarului, notarul îl va efectua, fără să mai ţină seama de vreo opoziţie, iar în procesul-verbal de inventariere va menţiona că inventarierea se
face în baza hotărârii judecătoreşti.

Art. 105

(1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.
(2) Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi precizarea că, dacă succesibilul nu îşi exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art. 1.103 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, va fi prezumat că renunţă la moştenire. În cazul în care, astfel cum rezultă din informaţiile existente la dosar, domiciliul actual al succesibilului nu este cunoscut, se poate proceda la citarea sa, în mod cumulativ, prin afişare la ultimul domiciliu
al defunctului, afişare la ultimul domiciliu cunoscut al succesibilului, publicare într-un ziar cu
răspândire naţională.
(3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.
(4) În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile.
(5) În cazul moştenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal şi autoritatea tutelară.

Art. 106

(1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
(2) În cazul existenţei unui testament olograf, mistic sau privilegiat prezentat notarului public sau găsit la inventar, acesta procedează la deschiderea şi vizarea lui spre neschimbare. La termenul fixat pentru dezbatere se constată starea lui materială, întocmindu-se un proces-verbal, urmat de procedura validării.
(3) Procesul-verbal de validare a testamentului se întocmeşte de către notarul public în prezenţa succesibililor legali înlăturaţi prin testament sau ale căror drepturi sunt afectate prin acesta şi care vor fi citaţi în acest scop.
(4) Notarul public va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice atunci când:
a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă;
b) succesibilii declară că nu cunosc scriitura defunctului;
c) succesibilii contestă scriitura defunctului, aducând probe în acest sens;
d) defunctul nu are moştenitori legali.
(5) În cazul în care în expertiza grafoscopică se constată că scriitura nu aparţine testatorului, notarul public va continua procedura succesorală.
(6) Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat
succesiunea în termenul legal.
 
(7) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în registrul special (RNNEOS) prevăzut la art.
163.
(8) Declaraţia dată peste termenul de opţiune prin care un succesibil declară că nu şi-a însuşit calitatea sau titlul de moştenitor în termenul prevăzut la art. 1.103 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, şi înţelege să renunţe la succesiune se înscrie în RNNEOS.

Art. 107

(1) Calitatea de succesibil şi/sau, după caz, titlul de legatar, precum şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă, prin testament şi cu martori. Bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alt mijloc de probă admis de lege.
(2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor consemnat în încheierea finală sau, după caz, în actul de lichidare încheiat în formă autentică.

Art. 108

(1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;
b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei
succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată
pentru stabilirea drepturilor lor;
d) în orice alte cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecătorească.
(4) La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.

Art. 109

(1) Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanţa judecătorească în
vederea dezbaterii unei succesiuni.
(2) Dispoziţiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile.

Art. 110
 
În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivată, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor, prezenţa martorilor şi măsurile dispuse în vederea soluţionării cauzei.

Art. 111

Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi clasează cauza ca fără obiect.

Art. 112

(1) În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat
probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.
(2) Încheierea finală are forţa probantă a înscrisului autentic şi va cuprinde următoarele
elemente:
a) antetul biroului notarial;
b) numărul dosarului succesoral sau al dosarelor care se dezbat împreună;
c) numele şi prenumele notarului instrumentator;
d) data încheierii;
e) datele de identificare ale defunctului: numele, prenumele, codul numeric personal, ultimul domiciliu, data decesului;
f) numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal, calitatea celor prezenţi faţă de defunct şi modalitatea de identificare a acestora;
g) menţionarea persoanelor lipsă;
h) menţiuni privind îndeplinirea procedurii;
i) declaraţia celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, coroborată cu depoziţia martorilor;
j) menţiuni cu privire la existenţa testamentului, forma acestuia şi a modului în care s-a constatat valabilitatea acestuia;
k) menţiuni despre efectuarea inventarului;
l) menţiuni cu privire la regimul matrimonial al defunctului şi modalitatea de lichidare a acestui
regim;
m) masa succesorală declarată: bunuri mobile, bunuri imobile şi pasivul succesiunii;
n) semnăturile moştenitorilor prin care atestă veridicitatea celor consemnate în încheiere, acceptarea moştenirii, solicitări privind raportarea donaţiilor, reducţiunea liberalităţilor excesive, acordul realizării acestora, precum şi eliberarea certificatului de moştenitor;
o) în baza declaraţiilor moştenitorilor şi a tuturor probelor administrate în cauză, notarul public va constata compunerea masei succesorale, valoarea activului sau, după caz, valoarea masei de calcul, valoarea pasivului şi a activului net;
p) indicarea temeiul legal al devoluţiunii succesorale legale şi/sau, după caz, testamentare;
q) indicarea numelui, prenumelui, domiciliului şi a codului numeric personal al fiecărui moştenitor;
r) calitatea sau titlul în baza căruia moştenesc;
s) întinderea drepturilor succesorale;
 
ş) menţiuni privind modalitatea de stabilire a întinderii dreptului fiecărui moştenitor, după caz;
t) modul de calcul al taxelor succesorale;
ţ) taxele stabilite;
u) dispoziţia cu privire la eliberarea certificatului, menţionând felul acestuia.
(3) Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărţeală şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărţeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.

Art. 113

Dacă prin lege nu se prevede altfel, la cererea moştenitorilor legali sau testamentari, notarul public poate proceda la lichidarea pasivului succesoral, înstrăinarea activului sau partajarea şi atribuirea bunurilor, potrivit acordului moştenitorilor.

Art. 114

(1) Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune.
(2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.
(3) Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităţilor, până la limitele prevăzute de lege.

Art. 115

(1) Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va avea aceeaşi dată cu încheierea finală şi număr din registrul de termene succesorale şi va cuprinde constatările din încheiere referitoare la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
(2) Certificatul de moştenitor va putea cuprinde menţiuni cu privire la modalitatea prin care a
fost stabilită întinderea drepturilor succesorilor, precum şi orice menţiune care justifică eliberarea
acestuia.
(3) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(4) Câte un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.
(5) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat de executor testamentar.
(6) După suspendarea procedurii succesorale în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă.
 
Art. 116

(1) La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moştenitor,
care atestă numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală.
(2) Certificatul de calitate de moştenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moştenitor, stabilindu-se şi cotele succesorale.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) au aplicabilitate şi în situaţia în care s-a eliberat anterior certificat
de moştenitor.

Art. 117

(1) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesorală există bunuri, notarul
public, sesizat în condiţiile art. 102, constată că succesiunea este vacantă şi eliberează certificat de vacanţă succesorală, în condiţiile legii.
(2) Dacă masa succesorală este formată numai dintr-un drept de concesiune sau folosinţă asupra unui loc de veci/înhumare, fără construcţii funerare, notarul va constata prin încheiere stingerea acestuia, fără să emită certificat de vacanţă succesorală.
(3) Un exemplar al încheierii se va comunica concedentului.

Art. 118

(1) După emiterea certificatului de moştenitor, un alt certificat poate fi eliberat numai în situaţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) se prezumă acordul pentru eliberarea unui certificat suplimentar de moştenitor al moştenitorului care, legal citat, nu-şi manifestă opunerea.
(4) Citaţia va cuprinde enumerarea bunurilor pentru care s-a solicitat suplimentarea masei succesorale şi dreptul moştenitorului de a se opune la eliberarea certificatului de moştenitor suplimentar.
(5) Opoziţia va fi motivată şi se va depune până la termenul fixat pentru dezbaterea cauzei.

Art. 119

(1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) se pot adresa şi notarului public în scopul încheierii unui act autentic care să ateste soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului. În această situaţie se eliberează un nou certificat. Această procedură nu se aplică cu privire la certificatul de vacanţă succesorală.
 
(3) Până la soluţionarea diferendului pe cale amiabilă prin încheierea actului notarial sau până la anularea certificatului de moştenitor prin hotărâre judecătorească, acesta face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(4) În cazul anulării certificatului de moştenitor total sau parţial, notarul public va elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătoreşti definitive. În acest scop, instanţele judecătoreşti au obligaţia să trimită la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă acesta a fost cerut în timpul judecăţii.


SECŢIUNEA a 4-a
Procedura lichidării pasivului succesoral

Art. 120

În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public va putea proceda la lichidarea pasivului
succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor.

Procedura de lichidare constă în:
 
Art. 121
 
a) recuperarea tuturor creanţelor defunctului;
b) plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului succesoral, indiferent dacă
acestea sunt datorii ale defunctului sau datorii generate pentru dezbaterea procedurii succesorale;
c) executarea legatelor particulare;
d) valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea acoperirii stingerii pasivului succesoral, în cazul în care în activul succesoral nu există lichidităţi care să acopere pasivul succesiunii sau în cazul în care moştenitorii nu înţeleg să încheie cu creditorii succesiunii o convenţie prin care să se stabilească modalitatea de stingere amiabilă a pasivului.

Art. 122

(1) Lichidarea se face de către notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale sau sub supravegherea acestuia, ori de câte ori în masa succesorală este dovedit un pasiv exigibil.
(2) Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul şi va solicita moştenitorilor declaraţii autentice sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert, lichid şi exigibil al acestuia, va verifica Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), prevăzut la art. 163, şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanţelor acestora, întocmind tabloul creditorilor. Tabloul creditorilor se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.

Art. 123

(1) Notarul public învestit cu soluţionarea cauzei succesorale va elibera în faza premergătoare obligatorie un certificat succesoral de lichidare, care cuprinde, pe lângă masa succesorală compusă din activ şi pasiv, moştenitorii şi cotele ce revin acestora şi acordul lor cu privire la
 
modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a
procedurii.
(2) Notarul public se va îngriji de publicitatea certificatului succesoral de lichidare în registrele publice.

Art. 124

(1) Lichidarea pasivului succesoral va fi făcută de către unul sau mai mulţi lichidatori care vor acţiona separat ori împreună, după caz.
(2) În cazul decesului lichidatorului sau în cazul în care acesta nu mai doreşte ori este împiedicat să-şi mai exercite funcţia, acesta va putea fi înlocuit, respectându-se aceeaşi procedură ca în cazul numirii acestuia.
(3) Până la numirea noului lichidator, toate operaţiunile demarate în cadrul procedurii de
lichidare a patrimoniului succesoral de către lichidatorul care nu-şi mai poate îndeplini atribuţiile
vor fi suspendate.

Art. 125

Lichidatorul care îşi îndeplineşte atribuţiile sub supravegherea notarului public poate fi desemnat:
a) de către defunct, prin testament sau prin înscris autentic, fie ca executor testamentar, fie ca
lichidator;
b) de către moştenitorii defunctului, fie dintre aceştia, fie un terţ;
c) de către instanţa de judecată, în cazul în care apar neînţelegeri între moştenitori cu privire la desemnarea lichidatorului sau în cazul imposibilităţii desemnării ori înlocuirii lui de către aceştia.

Art. 126

Lichidatorul are dreptul la remuneraţie stabilită de către moştenitori la momentul desemnării sale şi la rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare. În limita remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor efectuate, creanţa lichidatorului este privilegiată faţă de toate celelalte creanţe.

Art. 127

În exercitarea atribuţiilor sale, lichidatorul îndeplineşte următoarele proceduri:
a) realizează creanţele succesiunii;
b) plăteşte datoriile succesiunii, utilizând în acest scop sumele existente în activul succesoral, precum şi pe cele provenite din realizarea creanţelor;
c) valorifică bunurile mobile/imobile ale defunctului. Valorificarea acestor bunuri va putea fi făcută fie prin vânzarea bunurilor la licitaţie publică, fie prin încheierea unor acte de dare în plată cu creditorii succesiunii, în condiţiile legii.

Art. 128

(1) Modalitatea de valorificare a bunurilor va fi propusă de către lichidator moştenitorilor
defunctului, care vor aproba propunerea lichidatorului printr-un înscris autentic.
 
(2) Înscrisul autentic prin care moştenitorii vor încuviinţa modalitatea de valorificare a bunurilor defunctului propusă de către lichidator are valoarea unui mandat special.
(3) În cazul în care lichidatorul succesiunii este notarul public numit cu acordul tuturor moştenitorilor, iar moştenitorii sunt de acord cu vânzarea bunurilor prin licitaţie publică, notarul public va proceda la valorificarea acestor bunuri.

Art. 129

Procedura de organizare a licitaţiei publice în cadrul căreia vor fi valorificate bunurile mobile şi
imobile ale defunctului va fi stabilită şi detaliată în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 130

(1) Durata procedurii de lichidare a pasivului succesoral nu poate depăşi un an calendaristic;
aceasta poate fi prelungită prin acordul tuturor moştenitorilor.
(2) Notarul public poate cere instanţei de judecată înlocuirea lichidatorului care se află în
imposibilitate de a-şi executa sarcina, o neglijează sau nu o respectă.

Art. 131

La finalizarea procedurii de lichidare a pasivului succesoral, lichidatorul va prezenta notarului public instrumentator o dare de seamă în care se vor detalia toate operaţiunile îndeplinite în vederea recuperării creanţelor şi modalitatea de stingere a pasivului succesoral. În cazul în care lichidatorul este chiar notarul public, darea de seamă va fi cuprinsă în încheiere.

Art. 132

După finalizarea procedurii de lichidare, notarul public va elibera certificatul de moştenitor, în masa succesorală urmând a fi evidenţiat produsul net al lichidării.

Art. 133

Partajul succesoral între moştenitori se poate face numai după emiterea certificatului de moştenitor eliberat după lichidare.


SECŢIUNEA a 5-a
Procedura medierii şi arbitrajului pentru soluţionarea litigiilor
interprofesionale

Art. 134

(1) Litigiile dintre notarii publici cu privire la exercitarea profesiei, relaţiile profesionale, cele dintre asociaţi sau care privesc conlucrarea dintre diferitele forme de exerciţiu a profesiei sunt supuse, anterior oricărei alte proceduri judiciare, medierii sau, după caz, arbitrajului efectuate de către Colegiul director al Camerei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarii publici.
(2) Litigiile dintre notarii publici din Camere diferite, cele dintre notarii publici şi Camere, cele dintre Camere, cele dintre Camere, notarii publici şi Uniune, precum şi cele dintre Camere şi Uniune sunt supuse, anterior oricărei alte proceduri judiciare, medierii sau, după caz, arbitrajului efectuate de către Consiliul Uniunii.
 
(3) Petentul va sesiza preşedintele Colegiului director al Camerei sau, după caz, preşedintele
Consiliului Uniunii printr-o cerere în care va expune obiectul litigiului şi procedura aleasă.
(4) Cererea va fi comunicată părţii reclamate, care va fi invitată să îşi precizeze, în scris, punctul
de vedere.
(5) Procedura de desfăşurare a arbitrajului sau medierii se va stabili prin regulamentul de aplicare
a prezentei legi.


SECŢIUNEA a 6-a
Procedura organizării licitaţiilor şi a certificării rezultatului acestora

Art. 135

În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii publice de bunuri mobile sau imobile.

Art. 136

Modalitatea de organizare şi desfăşurare a licitaţiei se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.


SECŢIUNEA a 7-a
Procedura divorţului pe cale notarială


Art. 137

(1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public, în condiţiile
legii.
(2) Înainte de verificarea competenţei teritoriale, notarul public va verifica dacă legea aplicabilă divorţului pentru căsătoria solicitată a fi desfăcută prin cererea primită este legea română.
(3) În cadrul procedurii notariale de divorţ, notarul public pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admiterea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii
de divorţ şi eliberează certificatul de divorţ;
b) respingerea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a cererii de divorţ.
(4) În certificatul de divorţ se vor consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, în faţa notarului public, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ, precum şi, după caz, menţiunile privind acordul parental referitor la minorii rezultaţi din căsătorie.


SECŢIUNEA a 8-a
Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale


Art. 138

(1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste
 
proceduri se îndeplinesc de către Cameră, la sediul principal ori la sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Pentru finalizarea procedurii de supralegalizare, actul notarial supralegalizat de către Cameră urmează să fie supralegalizat de către Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomatică sau oficiul consular din România al statului în care actul
urmează să fie folosit. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
(2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
(3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenţii.


SECŢIUNEA a 9-a
Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale


Art. 139

Încheierea de respingere reprezintă procedura prin care notarul public refuză motivat îndeplinirea
unui act notarial.

Art. 140

Se pot respinge atât cererea de îndeplinire a unei proceduri, cât şi actul solicitat de parte.

Art. 141

Cererea se înregistrează în registrul general la data depunerii, iar încheierea de respingere va purta numărul cererii şi data la care se emite.

Art. 142

Încheierea de respingere se redactează în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, de la data îndeplinirii procedurii de citare şi trebuie motivată în drept şi în fapt, cu precizarea termenului în care poate fi atacată şi a instanţei competente.

Art. 143

(1) Împotriva încheierii de respingere partea nemulţumită poate face plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea notarul public.
(2) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de
îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
(3) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În soluţionarea plângerii notarul public nu are calitate procesuală.

Art. 144
 
Dacă instanţa admite plângerea, notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabilă şi va face menţiune despre aceasta la redactarea actului. Actul se va îndeplini numai după plata onorariului şi a celorlalte taxe şi tarife.

SECŢIUNEA a 10-a
Procedura citării, comunicării şi notificării în materie notarială

Art. 145

Citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură în materie notarială se fac în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 146

Modelul citaţiei şi cel al notificării se vor stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.


SECŢIUNEA a 11-a
Alte proceduri notariale


A
Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor

Art. 147

(1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege.
(2) Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.
(3) Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
(4) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;
c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.
(5) La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
(6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

B
Dare de dată certă înscrisurilor

Art. 148

(1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de
parte.
 
(2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia;
c) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare
raportului juridic constatat de acel înscris.

C
Certificarea unor fapte

Art. 149

(1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:
a) faptul că o persoană se află în viaţă;
b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o
anumită zi şi la o anumită oră într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;
e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.
(2) În încheiere se va menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.

Art. 150

(1) Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale sau hotărârile organelor colegiale ale oricăror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul întrunirii, precum şi faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulţi dintre participanţi.
(2) În vederea certificării proceselor-verbale şi hotărârilor, notarul public stabileşte calitatea şi
identitatea semnatarilor acestora.

D
Legalizarea copiilor după înscrisuri

Art. 151

(1) Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de
părţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu originalul.
(2) În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia.
(3) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.
 
(4) Pe copie, înainte de a se reda conţinutul actului, se va menţiona „EXTRAS“, iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face menţiunea corespunzătoare.
(5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de
exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reţine la dosar.
(6) Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.
(7) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul
art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
b) starea în care se află înscrisul;
c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea;
d) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare
raportului juridic constatat de acel înscris.
(8) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.
(9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz, încheierea este semnată şi de expert.
(10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate.
(11) În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător şi interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoţită de traducerea în limba română, va fi eliberată părţii în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.

E
Efectuarea şi legalizarea traducerilor

Art. 152

(1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.
(2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.

F
Primirea în depozit de înscrisuri şi documente

Art. 153
 
(1) La primirea în depozit a bunurilor, înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, notarul public va menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;
c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile;
d) termenul de păstrare.
(2) Notarul public poate apela la o societate specializată în scopul îndeplinirii procedurii prevăzute la alin. (1). Dacă notarul public va considera că nu poate asigura condiţiile optime pentru îndeplinirea respectivei proceduri, poate refuza îndeplinirea acesteia.

G
Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin

Art. 154

Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile
stabilite prin legile speciale.

H
Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

Art. 155

(1) La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva
sa.
(2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
(3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.
(4) Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.

I
Reconstituirea actelor originale

Art. 156

(1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin
încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
(2) Reconstituirea se face de către notarul public la care s-a întocmit actul sau, dacă acestuia i-a încetat calitatea, de către notarul public care a preluat arhiva sau de către cel desemnat în acest scop de către preşedintele Colegiului director al Camerei. Reconstituirea se face cu citarea tuturor părţilor sau a succesorilor acestora.
 
(3) În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul organul care a întocmit actul sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz.


CAPITOLUL VI
Controlul activităţii notariale, arhiva şi evidenta activităţii

SECŢIUNEA 1
Controlul activităţii notariale


Art. 157

(1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 158.
(2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile
prezentei legi.

Art. 158

(1) Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Totodată, partea nemulţumită poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.
(3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de
îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
(4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În cazul admiterii plângerii, instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
(5) Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă.

Art. 159

(1) Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici prin consiliul său de conducere şi va avea în vedere:
a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici;
b) calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici;
c) respectarea obligaţiilor profesionale legale, statutare şi deontologice.
(2) Consiliul Uniunii poate delega Colegiului director al Camerei exercitarea controlului
prevăzut la alin. (1) lit. b), în circumscripţia sa.
(3) Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii notarilor publici prin inspectori generali
de specialitate.
 

SECŢIUNEA a 2-a
Arhiva şi evidenta activităţii


Art. 160

(1) Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii.
(2) În cazul în care Colegiul director al Camerei constată în urma verificărilor că nu sunt îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (1), va proceda la preluarea arhivei pentru a fi păstrată şi conservată în condiţiile legii.

Art. 161

(1) Biroul de notar public va avea arhivă şi registratură proprii.
(2) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii notariale.
(3) Notarul public va ţine şi o evidenţă financiar-contabilă.

Art. 162

(1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă proprie şi vor putea deţine şi conserva inclusiv arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului director al Camerei.
(2) Arhivele Camerelor constituite în condiţiile alin. (1), arhivele birourilor notariale şi ale registrelor naţionale notariale sunt de utilitate publică.
(3) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din aceste arhive, pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru reconstituirea actelor notariale, Colegiul director va desemna un notar public.
(4) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei.
(5) Competenţa eliberării copiilor legalizate de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.

Art. 163

(1) La nivelul Uniunii funcţionează următoarele registre:
a) Registrul naţional notarial de evidenţă a succesiunilor (RNNES), în care se înregistrează cauzele succesorale privind cetăţenii români, străini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma cărora au rămas bunuri în România;
b) Registrul naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL), în care se înregistrează toate actele de donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocării acestora;
c) Registrul naţional notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv renunţarea la moştenire;
d) Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (RNNEPR), în care se înregistrează procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri notariale, precum şi actele de revocare a acestora;
 
e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale (RNNRM), în care se înscrie, pentru opozabilitate faţă de terţi, regimul matrimonial ales de soţi;
f) Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, cererile creditorilor cu privire la creanţele pe care le au faţă de o persoană fizică.
(2) Uniunea poate înfiinţa şi alte registre naţionale notariale necesare desfăşurării activităţii notarilor publici şi, respectiv, aplicării dispoziţiilor Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare.
(3) Registrele naţionale notariale prevăzute la alin. (1) se ţin în format electronic şi pe suport hârtie de către Uniune.
(4) Transferul informaţiilor între notarii publici şi registrele naţionale notariale ţinute în format electronic se face numai pe suport electronic, în baza semnăturii electronice calificate a utilizatorului.
(5) Organizarea şi funcţionarea registrelor prevăzute la alin. (1) lit. a)–d) şi f), precum şi procedura de înscriere şi consultare a acestora se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
 

CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 164

Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 165

Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, hotărârile cu caracter normativ adoptate de către Congres şi Consiliul Uniunii, Statutul Institutului Notarial Român şi Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 166

În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la
constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

Art. 167

Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în
termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia.

Art. 168

(1) La împlinirea termenului prevăzut la art. 166 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliară şi imobiliară, toate lucrările, evidenţele, registrele de transcripţiuni- inscripţiuni, mapele de amanet, precum şi cărţile funciare vor trece în competenţa judecătoriilor în circumscripţia cărora se află notariatele de stat.
 
(2) La aceeaşi dată, denumirile „notariat de stat“, „notar de stat“, „secretariat“ sau „secretar“, prevăzute în reglementările în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliară şi mobiliară introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu denumirile „judecătorie“, „judecător“,
„grefă“ sau „grefier“, după caz.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), judecătoriile vor prelua numărul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat.

Art. 169

Notarii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 170

Consiliile locale şi judeţene, prefecţii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizării şi funcţionării corespunzătoare a serviciilor publice pe care le prestează, prin închiriere, fără licitaţie.

Art. 171

(1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanţi, personalul auxiliar administrativ şi
de serviciu de la notariatele de stat.
(2) Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justiţiei, în sistemul său, în condiţiile legii.

Art. 172

(1) Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate până la data preluării activităţii de către notarii publici, în conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege.
(2) Arhiva notariatelor de stat care îşi încetează activitatea se va preda judecătoriilor în a căror circumscripţie teritorială se află.
(3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, după încetarea activităţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale căror birouri sunt situate în circumscripţia judecătoriei în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei.

Art. 173

(1) Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localităţile din aceeaşi circumscripţie teritorială în care nu au luat fiinţă birouri de notari publici.
(2) Dacă, ulterior înfiinţării unui sediu secundar, în acea localitate îşi stabileşte sediul principal
un birou notarial, sediul secundar se desfiinţează.
(3) Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevăzute la art. 40 alin. (1).

Art. 174

Ori de câte ori în alte acte normative se foloseşte expresia „notariat de stat“ sau „notar de stat“ se
va înţelege „biroul notarului public“ şi, după caz, „notar public“.
 
Art. 175

La expirarea termenului prevăzut la art. 169, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale notarială, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
 

ANEXĂ


Camerele notarilor publici, circumscripţiile teritoriale ale acestora şi localităţile în care se află sediile principale

Nr. crt.    
Denumirea Camerei
Notarilor Publici    Judeţele cuprinse în circumscripţia teritorială a Camerei Notarilor Publici    
Localitatea în care se află
sediul principal
1    Alba Iulia    Alba
Hunedoara
Sibiu    Municipiul Alba Iulia
2    Bacău    Bacău
Neamţ    Municipiul Bacău
3    Braşov    Braşov
Covasna    Municipiul Braşov
4    Bucureşti    Călăraşi
Ialomiţa
Ilfov Giurgiu Teleorman
Municipiul Bucureşti    Municipiul Bucureşti
5    Cluj    Bistriţa-Năsăud
Cluj Maramureş Sălaj    Municipiul Cluj-Napoca
6    Constanţa    Constanţa
Tulcea    Municipiul Constanţa
7    Craiova    Dolj
Gorj
Mehedinţi
Olt    Municipiul Craiova
8    Galaţi    Brăila
Galaţi
Vrancea    Municipiul Galaţi
9    Iaşi    Iaşi
Vaslui    Municipiul Iaşi
10    Oradea    Bihor
Satu Mare    Municipiul Oradea
 

11    Piteşti    Argeş
Vâlcea    Municipiul Piteşti
12    Ploieşti    Buzău
Dâmboviţa
Prahova    Municipiul Ploieşti
13    Suceava    Botoşani
Suceava    Municipiul Suceava
14    Târgu Mureş    Harghita
Mureş    Municipiul Târgu Mureş
15    Timişoara    Arad
Caraş-Severin
Timiş    Municipiul Timişoara
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II–VII din Legea nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
„Art. II. – Pentru judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, le-a expirat mandatul sau care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, termenul de exercitare a opţiunii prevăzut la art. 1611 alin. (1) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege, curge de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
Art. III. – (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici ales anterior intrării în vigoare a prezentei legi se completează cu numărul necesar de membri, astfel încât să se respecte structura prevăzută la art. 28 din Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege. După completarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, se va proceda la alegerea celui de-al treilea vicepreşedinte, menţionat la art. 28 din Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, în condiţiile prevăzute de statut. După alegerea celui de-al treilea vicepreşedinte, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici astfel constituit va proceda la alegerea prim-vicepreşedintelui.
(2) Membrii Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici aleşi în condiţiile alin. (1) îşi încep de îndată mandatul, urmând a fi validaţi în primul Congres al notarilor publici.
(3) Colegiul director în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi se poate completa cu
numărul necesar de membri, astfel încât să se respecte structura prevăzută la art. 26 din Legea nr.
36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse
prin prezenta lege.
(4) Mandatul Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici care va începe la 1 ianuarie 2013 se prelungeşte cu un an.
Art. IV. – Pentru actele autentice notariale întocmite în mai multe exemplare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pot fi eliberate, la cerere, duplicate de pe acestea în condiţiile art. 64 din Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.
 
Art. V. – (1) Arhivele notariale constituite din documente create începând cu anul 1953, deţinute în prezent de judecătorii sau de alte instituţii, vor fi predate Camerelor Notarilor Publici din circumscripţia curţilor de apel unde se află judecătoria sau instituţia deţinătoare.
(2) Camerele Notarilor Publici vor proceda la preluarea şi prelucrarea acestor arhive în termen de
90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin proces-verbal încheiat cu deţinătorii
actuali.
(3) Camerele Notarilor Publici vor conserva şi vor administra arhivele astfel preluate, în condiţiile legii, putând elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivă, în condiţiile regulamentului aprobat de Colegiul director al Camerei.
(4) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele Notarilor Publici vor elibera acestora, gratuit,
copii certificate de pe documentele aflate în arhivă.
(5) Imobilele destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, precum şi cele destinate depozitării şi administrării arhivei sunt scutite de impozitele şi taxele pe clădire şi teren.
(6) Imobilele afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale
Notariale sunt scutite de plata impozitelor şi taxelor pe imobilele deţinute.
Art. VI. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.
(2) Curţile de apel vor preda, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici registrele speciale de evidenţă a notarilor publici şi birourilor notariale.
Art. VII. – (1) Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
(2) În termen de 120 de zile de la republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii prevăzute la alin. (1), Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici vor elabora regulamentul de aplicare a acestei legi, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.“

Notar Public Pitesti - Vlad Mihaela